Sunt naucit. Noaptea trecuta m-am bagat in pat si m-am gandit sa citesc ceva pana ma ia somnul . Asa am ajuns in fata bibliotecii personale unde mi-au cazut ochii pe cea mai subtire carte din biblioteca , ca doar nu voiam decat o lectura scurta pana adorm. Am luat cartea si m-am intors in dormitor . Am privit-o la lumina unei veioze si am citit "O viata mai buna" - Og Mandino. Toate cartile motivationale au mai mult sau mai putin un titlu ademenitor asa ca titlul nu m-a dat pe spate insa scurta prezentare de pe coperta de final m-a determinat sa i-au decizia ca aceasta carte o voi citi in cel mai scurt timp. Nu am citit noaptea trecuta decat doua pagini pana ce am adormit insa azi a doua zi de anul nou (2011) m-am trezit la ora 8.00 ca sa ma asigur ca pana in seara o voi termina (printre altele desigur). Iata ce scria pe coperta :
"Og Mandino spune povestea emotionanta a unui triumf personal . Candva , la treizeci si cinci de ani , in disperare de cauza , a fost cat pe-aci sa-si cheltuiasca ultimii bani pentru a cumpara un pistol . Avea de gand sa se sinucida . Dar a avut forta sa revina si sa se transforme , pe parcursul a zece ani , dintr-un alcoolic fara speranta intr-un milionar si om fericit . Cartea de fata contine principiile cu ajutorul carora si-a schimbat viata."
N-a fost nevoie sa citesc mult ca sa-mi dau seama ca am in mana 134 de pagini care stateau in asteptare in biblioteca sa vina momentul in care eu le voi alege si in care aveam sa descopar o concentratie de speranta si motivatie cum rar am intalnit . O carte pe cat de subtirica pe atat de puternica , iata se confirma o data in plus zicala "esentele tari se tin in sticlute mici". Cautati s-o cititi , dureaza cateva ore in care va veti inbogati atat de mult sufleteste , autorul va va cuceri din primele pagini . Doar cateva randuri mai redau pentru ca nu ma pot abtine sa nu impartasesc aceasta experienta cu voi cei care popositi pe acest blog . Iata cum descrie autorul cenusa din care el insusi avea sa renasca: "Deodata se vede o miscare...un semn de viata. Sprijinit de vitrina fisurata a unui amanet , pentru a se adaposti de ploaie , sta un vagabond . Camasa zdrentuita , din bumbac , ii ofera trupului sau slabit o vaga protectie impotriva frigului si a umezelii . Parul murdar si incalcit ii atarna pe umeri , ochii ii sunt rosii de la vinul ieftin pe care tocmai il bause de dimineata , iar stomacul il doare de foame."Acum ma intreb din atatea carti din biblioteca , de ce aceasta , de ce acum , intamplare , nimic nu este intamplator , oricum sunt fericit pentru alegerea facuta...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu