JUST MARRIED - Copiii cu copii

      Am remarcat atat de des acest fenomen incat m-am decis sa scriu un articol despre el . Vreau sa dau acestui articol o incarcatura emotionala puternica pentru ca avem deaface cu multe sentimente , o varietate chiar,dar totate facand parte dintr-un spectru de joasa frecventa , utilizate ca materie prima in atelierul de proiectare a propriilor experiente viitoare de viata .Vreau sa abordez subiectul legandu-ma putin de perioada adolescentei cand apare prima dragoste,prima criza de personalitate , de gelozie , primul sarut , prima iubire , etc. Putem toti sa ne amintim cu cata intensitate am trait toate astea si cat suflet am investit . Apoi , odata cu trecerea anilor de liceu am devenit seriosi , am inceput sa facem planuri de viitor si brusc ne-am trezit in febra pregatirilor pentru ceremonia ce avea sa oficializeze (pentru unii , desigur) "ultima noapte de dragoste"si "intaia noapte de razboi". Nu vreau sa supar pe nimeni iar daca se va intampla e ok pt ca si eu sunt suparat in urma acestor constatari. Exista un tablou pe care mi-e dat sa-l vad destul de des , un tablou pe cat de cunoscut pe atat de trist. O fata , nu conteaza daca are 16 ani sau 22 sau 26 , cu un copilas , nu conteaza daca il tine in brate sau de mana , cu o verigheta pe deget , nu conteza pe care , nu conteza din ce metal pretios insa iti dai seama ca o sti , ca ati copilarit impreuna doar ca ceva s-a schimbat. Va amintiti cata zarva si voie buna a fost la ultima nunta la care ati participat ? Apoi , dupa ceva vreme , dintr-o data s-a asternut linistea. A disparut farmecul , s-a instalat monotonia . Sub rezerva faptului ca asi fi foarte coerent in ceea ce vreau sa exprim va declar ca sunt revoltat de acest fapt. Unde dispare toata veselia , unde dispare dragostea , iubirea sau cocktail-ul acela de sentimente care duc la decizia oficializarii relatiei? De ce dispar toate sau cele mai importante sentimente ? Cei mai avizati sa ma contrazica , insa eu am ajuns la o concluzie. Eu cred ca nu a disparut nimic , pentru ca ceva ce nu exista nu poate sa dispara . Da , asa este , nu exista un fundament solid de cele mai multe ori . Sentimentele care ar trebui sa stea la baza sunt de multe ori surogate sau imitatii fidele ale acestora. Sunt adevarate perdele de fum care se sparg si se imprastie cand timpul de dupa incepe sa se contorizeze. In foarte multe cazuri se poate observa crunta resemnare a femeii dar si a barbatului inplicati intr-un astfel de mariaj. Dar care sunt optiunile in astfel de situatii ? Unele persoane se "ingroapa" in munca fie la servici , fie acasa , altele cauta sa-si umple "golul" din suflet (femeile) cu telenovele interminabile de la TV in timp ce unii barbati cauta "implinirea"in iesirile la bere cu baietii sau cu ....baietii. Din punct de vedere afectiv toate aceste variante nu sunt decat elemente inlocuitoare pana in momentul in care se intampla ceva fie cu unu fie cu celalalt , apare ceea ce eu numesc "flama", apare flama , scanteia , beculetul aprins de o a treia persoana care apare la un moment dat parca de nicaieri ca raspuns la dorinta tacita de a umple cumva acel vid , acea camaruta a sufletului care inainte de casatorie pare ca da pe dinafara de sentimente , persoana de care se ataseaza cate putin si chiar se indragosteste . Intr-un astfel de caz sunt doua optiuni : fie persoana care se intalneste cu o astfel de situatie , manata de un rationament moral , religios sau social isi reprima sau neaga pentru sine existenta unor astfel de sentimente , lucru care poate culmina cu o depresie greu de inlaturat , fie se lasa manata de rationamentul inimii care nu tine cont de nici o lege morala sau sociala si se implica intr-o astfel de relatie care nu are nimic deaface cu infidelitatea dar care implica aceleasi riscuri si care poate culmina cu un divort. (va urma)

TELEVIZORUL - Un drog cu efect intarziat

      Azi , in acest articol voi lasa pe taticul din mine sa-si spuna punctul de vedere despre un aspect ingrijorator , spun eu , din viata de zi cu zi a copiilor nostri . Cunoasteti sintagma "copii crescuti de televizor"? Pe cat de amuzanta pe atat de ingrijoratoare . Pentru ca sunt tatal a doua fetite de 11 respectiv 9 ani trebuie sa supervizez calitatea mediului in care traiesc indiferent unde se afla , scoala , acasa , prieteni. Am invatat ca trebuie sa fac asta si cum sa fac asta , nu am stiut inca din prima zi in care am indeplinit calitatea de tatic dar observand directia in care ne indreptam pe valul spumegand al democratiei mi-am dat seama ca desi nu pot inota inpotriva curentului pot macar sa stau la suprafata si sa-mi tin si echipa , adica familia . Nu trebuie sa fi specialist , trebuie doar sa observi , sa cerni si sa reactionezi in consecinta. Astazi televizorul a devenit un "factor educational"atat pentru parinti cat si pentru copii doar ca filtrul informatiei care ar trebui sa separe utilul de inutil sau beneficul de nociv este aproape inexistent lucru care ne revine astfel noua. (va urma)